Audiologia

Audiologia este disciplina care are ca obiect măsurarea funcţiei auditive. In acest scop sunt utilizate mai multe teste audiometrice, efectuate de un audiolog. Aceste teste sunt efectuate într-o cameră izolată fonic cu ajutorul unor căşti audio care permit şi contactul verbal cu audiologul în timpul examinării.

Testele audiologice cu cea mai larga raspandire si aplicabilitate sunt:

  • Audiometria cu tonuri pure, în care pacientul trebuie sa răspunda când sunetele sunt auzite la diferite tonalităţi în căşti.
  • Testele audiometrice de vorbire, (pragul de recepţie al vorbirii şi recunoaşterea cuvintelor – denumită uneori şi disciminare verbală), când se cere pacientului sa repetare unele cuvinte în timp ce acestea sunt prezentate la diferite intensităţi.
  • Timpanometria ajută, printre altele, la identificarea prezenţei lichidului în urechea medie, prin studiul funcţiei urechii medii şi a trompei lui Eustachio, inclusiv a rigidităţii timpanului, prin aplicarea unor modificări de presiune cu ajutorul unei sonde introduse în conductul auditiv extern
  • Testarea reflexului acustic măsoară reflexul de protectie al scăriţei (unul din osisoarele urechii medii), produs de contractia muşchiului scaritei când urechea este supusă unui sunet puternic
  • Electrocohleografia (EcoG) evaluează modul în care semnalele sonore se deplasează de la nivelul urechii spre originea nervului acustic
  • Testarea emisiilor otoacustice (EOA) oferă informaţii despre modul în care celulele ciliate din cohlee funcţionează prin evaluarea răspunsurilor acestora la o serie de clicuri produse de un mic difuzor inserat în conductul auditiv extern
  • Testarea răspunsurilor auditive localizate în trunchiul cerebral (BERA) măsoară modul în care semnalele auditive sunt transmise de la ureche la creier şi apoi la anumite segmente ale acestuia. În anumite condiţii acest test poate indica prezenţa unei tumori rare, benigne denumită neurinom de acustic. Poate diagnostica şi alte modificări patologice, ca de exemplu scleroza multiplă, în cazul în care afectează căile auditive către creier.
  • Audiometria obiectiva cu potentiale evocate auditive modulate in amplitudine si frecventa (ASSR) este indicata pentru a elimina factorii subiectivi care influenteaza determinarea pragului auditiv la audiometria tonala clasica. Este un test crucial pentru stabilirea gravitatii deficitului auditiv la copilul foarte mic, la care nu se poate efectua audiograma tonala si la pacienti cu tulburari psihice, necooperanti, cu tinitus, simulanti, etc

Pentru depistarea pierderii de auz in afectiunile nervului auditiv efectuarea numai a audiogramei tonale liminare este considerata astazi insuficienta. Pe langa nivelul deficitului auditiv trebuie efectuat topodiagnosticul lezional.
Pentru precizarea sediului lezional al pierderilor de auz neurosenzoriale (in afectiunile nervului auditiv) trebuiesc efectuate urmatoarele teste (obligatorii la copii):
– audiograma tonala liminara si vocala (in functie de varsta)
– imitanta acustica
– otoemisiuni acustice
– electrocochleografie (electrod transtimpanal)
– potentiale auditive evocate precoce cu stimul acustic
– ASSR (potentiale auditive de trunchi cerebral cu modulatie in amplitudine si frecventa)
In hipoacuzia cu scaderea functiei nervului auditiv, efectuarea otoemisiunilor acustice fara potentiale evocate auditive precoce de trunchi cerebral nu poate preciza sediul leziunii.

Astazi, puteti beneficia de toate aceste tehnici de investigatie la Clinica Urechii Bucuresti.

Powered by WordPress | Buy best wordpress themes and Save. | Thanks to Free WordPress Themes, Top WordPress Themes and Free WordPress Themes