Protezarea auditiva

timpan-osisoareAuzul la om este dependent de buna functionare a intregului lant de subsisteme ale analizatorului auditiv. Lantul incepe cu urechea externa (pavilionul urechii si conductul auditiv cu rolul de captare, orientare spatiala si concentrare a energiei undei sonore spre timpan). Mai departe, sunetele sunt preluate de catre membrana timpanica si lantul de osisoare, sunt amplificate si concentrate intr-o mica regiune la jonctiunea cu urechea interna – platina scaritei). Celulele ciliate din urechea interna realizeaza conversia sunetelor care au ajuns in mediul lichidian din cohlee in stimuli neuronali. Acestia iau calea nervului auditiv (cohlear), fiind transmisi la creier, unde ia nastere senzatia auditiva.
Intregul proces se desfasoara in lant, asemanator curgerii unui rau spre varsare, astfel incat aparitia unei leziuni la orice nivel se va traduce prin oprirea “curgerii” informatiei auditive spre beneficiarul final: creierul.
Daca leziunea este localizata la nivelul urechii externe sau medii (ex: blocaje ale osisoarelor, ruptura membranei timpanice, etc), iar restul lantului auditiv nu este afectat, tratamentul chirurgical este cel care restabileste de regula auzul. Atunci insa cand urechea interna, sau nervul auditiv au avut de suferit, singura metoda de recuperare a auzului ramane amplificarea suplimentara a sunetelor exterioare cu ajutorul unor proteze auditive, sau chiar stimularea electrica directa a nervului auditiv (implantul cohlear).
Dispozitivele de amplificare sonora concepute pentru recuperarea auzului pierdut au cunoscut o dezvoltare exploziva in ultimele decenii, odata cu progresul tehnologic care a permis miniaturizarea si chiar cibernetizarea acestora. Protezele auditive au trecut printr-o “epoca” analogica, au traversat mai apoi o perioada “digitala”, ajungandu-se astazi la etapa “cibernetica” a procesoarelor auditive, care pot substitui multe din functiile de prelucrare a sunetului pierdute ca urmare a bolii sau presbiacuziei.
Functii extrem de complexe de descompunere, analiza si amplificare selectiva frecventiala, modifica stimulul sonor receptat de dispozitiv, astfel incat acesta sa poata fi convertit intr-o informatie auditiva utila pentru pacientul hipoacuzic.
Progresele realizate in intelegerea funtiilor urechii interne, a transductiei mecano-electrice, a mecanismelor excito-toxice la nivelul sinapsei dintre celula ciliata si neuronii ganglionului spiral, perfectionarea tehnicilor de evaluare a vitezei de transmisie a stimulului neuronal prin nervul auditiv si trunchiul cerebral, ne permit astazi sa stabilim cu precizie sediul de leziunii cohleare sau retrocohleare si tipul de aparat auditiv capabil sa compenseze pierderea auditiva.
De la simplele amplificatoare sonore analogice, trecand prin amplificatoarele digitale multicanal reglabile computerizat, si ajungand pana la procesoarele sonore utilizate in protezele “active” sau implantul cohlear, posibilitatile de recuperarea auditiva s-au ameliorat spectaculos.
La Clinica Urechii, incercam sa tinem pasul cu aceasta “revolutie” a mijloacelor protetice, punandu-va la dispozitie cele mai sofisticate metode diagostice, dar si cele mai performante proteze auditive. Desi costul lor poate reprezenta uneori o problema destul de serioasa, un diagnostic precis si o indicatie protetica riguroasa constituie calea catre o protezare eficienta, si – de ce nu – realizarea unor economii.

Powered by WordPress | Buy best wordpress themes and Save. | Thanks to Free WordPress Themes, Top WordPress Themes and Free WordPress Themes